În liniștea profundă a baricului de stejar, timpul și vinul s-au întâlnit ca doi iubiți ce
se descoperă unul pe altul. Zi după zi, lemnul
a lăsat în vin șoaptele sale calde, iar Feteasca Neagră și-a abandonat inima într-o ultimă îmbrățișare. Astfel s-a născut un roșu senzual
și profund, cu arome de cireșe negre, mure coapte și prune sălbatice, atinse de note fine de vanilie, ciocolată amăruie și un strop
de fum. Gustul curge catifelat și intens,
cu taninuri delicate, iar prospețimea lui păstrează vie dorința unei alte întâlniri.